Din nou mi-a dat Alma de gandit. Sufar pentru ca am crezut ca am reusit sa leg niste relatii cu persoane cu care sa comunic in functie de starea in care ma aflu. Indiferent de starea in care ma aflam. Dar m-am inselat. De cate ori am impresia ca s-a realizat legatura, se intampla exact contrariul. Mereu am crezut ca altii sunt vinovati si ca eu am facut tot ce mi-a stat in putere sa intretin atasamentul ca pe ceva sigur si durabil. Cata vanitate!
Sunt la fel ca toti cei care pun mai presus propria persoana facand ca grijile celorlati sa para banale. Cati dintre toti cei care leaga relatii virtuale, importante pentru a-si reprima singuratatea, pot spune ca nu au gandit egoist chiar fata de cei pe care-i vor aproape doar cand au nevoie? Daca relatiile astea devin un joc al orgoliilor si implica persoane care se fac remarcate prin candoare, de departe se vede castigatorul sau pierzatorul unor convingeri. DAR, cum nimeni nu-i curat, putem sa jucam pe rand rolul virtuosului si al viciosului.
In alta ordine de idei, aparent fara legatura, ma enerveaza foarte tare cand interlocutorul meu imi da dreptate ca unui prost chiar daca-si poate argumenta spusele. Chiar si prin tacere, pentru ca se stie ca si tacerea e un raspuns. Poate ca am un stil de a ma exprima (fata-n fata sau nu) hotarat, dar asta nu inseamna ca-mi sustin punctul de vedere daca nu cred in el si ca nu sunt dispusa sa ascult si alte pareri sau sa fiu corectata acolo unde gresesc. Ma enerveaza foarte tare sa fiu lasata in prostia mea doar pentru a parea prost si pentru urmatorii.
Am luat aminte la supararea Almei si nu am sa mai astept sa fiu cea contactata si am sa-i contactez eu pe toti cei dragi si am sa-i intreb ce mai fac. In plus, chiar daca am sa supar niste persoane am sa scriu niste mailuri si am sa intreb doar atat: “De ce?”
De-a lungul a treizeci si de ani am fost, pe rand si concomitent, mai multe personaje in viata mea. In acea protesmie agitata a copilariei, mult prea mult timp am avut rol de matur. Era perioada in care principala mea “joaca” era de-a v-ati ascunselea de omul negru, iar credinta mea se rezuma la “Tatal nostru” si la “Cu ce-am gresit, Doamne?!” sau “Doamne, vreau sa mor!”. A urmat perioada adolescentei cand pubertatea s-a amestecat cu obligatia morala a adultului. Eram sora si mama fratilor mei, in acelasi timp, iar “jocul” de-a v-ati ascunselea cu omul negru capatase in inima mea sonoritatea unei trupe rock, poate Diablo Swing Orchestra.
Totul, pe lumea asta, e temporar. Trec ranile si bucuriile, trec lacrimile si rasetele, insa partea cea mai buna a vietii (numesc asta parte buna pentru ca ele nu sunt individuale, se ofera doar la pachet de 2 in1) este ca ele nu pot fi aneantizate. Sunt un perpetuum mobile al tranzitului vietii, care duce si aduce cu ea detrese si beatitudini.
Urmeaza maturitatea, cand ai impresia ca varsta sifaptul ca esti o persoana logica si practica nu iti dau voie sa deviezi de la comportamentul chibzuit pe care esti obligat sa-l porti mereu la tine. Sigur obosesti de prea multa judecata si te lasi corupt de placeri mai mult sau mai putin (ne)vinovate, in functie de gradul de maturitate al fiecaruia.
Am avut dese momente in viata mea cand, adult fiind, am uitat de cea dura si rece, devenind slaba si fricoasa, clipe perfecte pentru a disparea in mendrele copilariei. Ma simt bine incercand sa recuperez copilaria pierduta, si sunt bucuroasa ca sunt lasata sa fac asta. Totul in jurul meu e armonie atata timp cat eu sunt impacata cu mine.
Am lasat de mult imaginea vampei in favoarea fetitei, si pentru ca imi creez lumea cu gandul si cu mana mea, ma creez si pe mine. Ma simt cel putin o infanta.
“O fiinta umana divizata nu reuseste sa faca in mod demn fata vietii” zice Coelho.
De acord, insa, deocamdata, nu pot schimba asta. Poate mai tarziu.
Nu mi-am mai scris de mult gandurile personale, fie pentru ca am trecut prea repede peste ele, fie s-au alambicat in mintea mea si nu le-am mai inteles nici eu, fie nu le-am simtit prezenta, iar cand a fost sa le astern pe hartie nu am stiut cum.
Sunt singura vinovata de neglijenta cu care ma tratez si ar fi cazul sa nu mai astept bunavointa altora pentru a-mi readuce confortul psihic de care am nevoie. Pe langa faptul ca nu-i inteleg pe unii, nu reusesc nici sa ma fac inteleasa, dovada faptului ca fiecare din noi traieste in lumea lui inteligibila celuilalt. Desi aproape unul de altul si aparent asemanatori, ne diferentiaza unicitatea individuala prin comportament si limbaj transfigurat dupa propriile nevoi.
Am incercat sa-i inteleg pe toti si am demonstrat-o prin loialitatea, fara a ma preface, pentru ca sinceritatea nu-ti da voie sa te ascunzi si te obliga la dezvaluiri fara sa realizezi daca vrei sa o faci sau nu.
Imi rod unghiile si-mi demonstrez nelinistea ce ma apasa. Am stat prea mult timp nebagata in seama, intrebandu-ma unde am gresit. Niste vitamine ma ajuta? :)))
Spor la treaba Acadeauo! Ce faci, fa bine si nu mai astepta sa fii remarcata pentru ca oricum te intorci in tarana si lumea-si va urma cursul ca si cum nu ai fi existat.
NU CITITI PENTRU CA E LUNG SI PLICTISITOR PENTRU VOI. INSEMNAREA E PENTRU MINE, NU VREAU SA UIT VREODATA COSMARUL ASTA.
Ma macina o gramada de ganduri, impresii, pareri, sentimente, toate in contradictoriu, dar cel mai tare ma macina nehotararea mea si neputinta de a-mi da seama ce s-a intamplat, de fapt. A fost un real cosmar pe care nu-mi inchipuiam ca am sa-l traiesc. Hm! medicul spunea ca “aici nu e Kafka”, adica in spital, lovind usor cartea ce o aveam pe noptiera. Ba nu, domnule doctor, Kafka a fost, cel putin pentru micuta mea a fost Kafka la puterea 20.
Imediat dupa Pastele mic, am facut o iesire la iarba verde cu intreaga familie. Urasc din tot sufletul ziua aia, desi nu era ea de vina, dar a contribuit la suferinta de mai tarziu. Seara, fetita mea de doi ani jumate a facut febra si a vomat. A doua zi starea ei s-a inrautatit si am mers la medic. Cum ea nu inghitea medicamente de niciun fel nu am reusit sa-i administrez tratamentul si i-a fost din ce in ce mai rau. Medicul de familie lipsea, asa ca ne-am dus la Urgente la Pediatrie. Ne-au internat imediat cu diagnosticul angina acuta eritematopultacee. Atat. A fost singurul diagnostic, desi le-am spus ca nu mancase de 6 zile si nu avusese scaun de 5, ca voma si acuza dureri de stomac. Au spus ca are dureri de stomac si nu mananca din cauza ca are gatul plin de puroi. Stiam ca nu e asta, le-am povestit despre dificultatile ce le am cu ea in alimentatie si despre constipatia habituala de care sufera. Le-am spus ca are stomacul deranjat si nu poate elimina fecalele din cauza ca-i prea constipata si ca ar fi bine daca i-ar face o clisma sa o ajute putin. “E mai traumatizant, doamna. Ii dam lactuloza, e mai usor pentru ea.”
Pana la varsta ei a luat doar de vreo 2-3 ori antibiotice, nu se imbolnavea si daca se intampla se vindeca repede doar cu vit.C si un sirop de plante. Nu am tratat-o cu medicamente pentru ca nu reuseam. Avantaj sau dezavantaj, in final? Au bagat in ea antibiotice tari, injectabile, au traumatizat-o cu injectiile, cu recoltarea pentru analize, s-a speriat ingrozitor de toti strainii aia pe care oricum nu-i placea, care o tineau cu forta si-i provocau durere. Ea, care intotdeauna a fost ocrotita si absolut niciodata chinuita in vreun fel. Toate se faceau cum ii era voia, se simtea bine doar cu familia, iar pe straini nu-i placea deloc, nu vroia sa-i vada si abia-abia le vorbea.
A suferit enorm inca de atunci, desi chinurile ei erau abia la inceput. Se trezea si striga: “Vreau acasa!” Nu pot descrie frustrarea mea, neputinta mea de a o face sa-i fie mai bine. Cand veneau asistentele sa-i aplice tratamentul tipa ca din gura de sarpe. “Nu mai vreau! Nu mai vreau!” Nu pot descrie in cuvinte suferintele noastre, ale ei fizice si psihice, ale mele… suferintele unei mame de a-si vedea copilul chinuit, suferind. S-ar fi vindecat repede daca ea ar fi fost dotata de la natura cu mai putina teama de straini si ceilalti cu mai multa intelegere fata de durerile unui copilas care habar n-avea ce-i aia. Au crezut ca se preface, ca-i rea, ca-i necooperanta. Rahat!
Am crezut ca e mai bine si am primit invoire pentru weekend. Urma sa venim la spital doar pentru tratament. Am ajuns acasa, dar saracuta, nu se putea bucura. Nicio schimbare pe fata ei, nicio urma de bucurie ca e acasa. A doua zi febra 39.5 si varsaturi repetate. Ne-am intors la spital si un idiot de doctor m-a intrebat de ce am plecat acasa daca ea nu e mai bine. Nu ma vad ca eu pocnesc de sanatate in timp ce ea e ca o leguma? Idiot nenorocit! Jigodie! Binenteles ca m-am certat cu el pentru idioteniile spuse, a lasat tonul mai jos si ne-a cautat un alt loc in alt salon. Mi-am sarutat fata pe obraji si boul mi-a zis ca sa nu o mai sarut pe fata ci doar pe cur, ca doar acolo trebuie sarutati copiii ca sa nu le transmitem din flora noastra microbiana. Esti un mare bou, domnule doctor! Poate ca tu habar n-ai ce inseamna dragostea fata de copilul tau! Si animalele sunt mai afectuase decat tine.
Am mai stat doua zile in spitalul ala fara sa stie cineva ce are copilul. Dormea non-stop si daca avea momente scurte de luciditate, ma striga cu glas stins, imi cerea mana si-mi spunea ca vrea acasa. Sufletul si inima-mi erau sfasiate de durere. Febra nu-i mai scadea, era, in sfarsit, pusa la perfuzii, ceea ce trebuia de mult sa se intample pentru ca nu era alimentata de multa vreme. In mintea lor totul se intampla din cauza puroiului din gat. Nu au mai investigat mai departe, nu au incercat sa elimine din efecte si, pur si simplu au asteptat sa se rezolve de la sine, doar in urma tratamentului cu antibiotice. A, tratamentul i-a fost schimbat dupa trei zile de la internare pentru ca nu cotizazem la doamna doctor care ne-a preluat de la doctorul care ne internase. Eu de unde, puii mei, sa stiu ca ne-a preluat ea. Sa mananci rabdari prajite, timp de un an, idioato! In fine, au vazut ei ca nu-i dau de capat fetei si ne-au transferat la alt spital, la chirurgie. Abia aici i-au facut clisma si din ea a tasnit un lichid negru ca zatul de cafea. Ce-o fi fost in organismul ei? Puiul mea avea putine momente de luciditate, in restul timpului dormea, avea febra peste 39, si era perfuzata. A doua zi i-au mai facut o clisma, si… acelasi lucru. Vazand ca starea ei nu se imbunatateste in niciun fel, au banuit ca ar avea apendicita perforata. Sa nu mai spun ce sperietura am tras! Si asa totul era un cosmar, ma intrebam cine si cu ce gresise in toata povestea asta, de ce trebuie ea sa sufere atat, un ghem de om de 10 kg, o dulceata de copil, plin de viata pana in urma cu 7 zile. De ce?
A doua zi au operat-o. Of, ghemul meu! Puiul meu!
Dupa operatie a venit medicul si a spus ca nu era apendicita perforata ci doar era infundata si avea niste ganglioni pe apendic. Chipurile! Cica au trimis apendicul la Anatomia Patologica si trebuie sa asteptam rezultatele. Am crezut, desi aveam indoieli in suflet inca de atunci. Nu, copilul meu nu e suferind de nicio bola, ci doar a facut o nenorocita de enterocolita din cauza unei prajituri sau a unui ou si nu au stiut sa trateze la timp, adica nu au investigat cum se cuvine aia care trebuiau sa o faca.
Seara, dupa multa vreme, fetita mea s-a ridicat in fundulet, era lucida, desi extrem de epuizata, (of, Doamne!) si pentru prima data dupa vreo 2 saptamani a cerut de mancare. I-am dat un biscuite si cu manuta tremuranda l-a muiat in ceai si l-a mancat. Doamne, cata fericire! I-am facut poza, am sunat familia, spunandu-le ca e bine si cere de mancare. Atat a durat fericirea noastra, cateva minute, apoi a adormit la loc si a doua zi dimineata din nou burtica ei era usor umflata, iar pana la amiaza era ca piatra de tare si parca statea sa explodeze. Nu mai urinase, nu avea scaun, deci tranzitul intestinal nu functiona deloc. Au bagat tot felul de tuburi in ea prin toate gaurile. Clipe de cosmar, nu va mai terminati? Cat aveti de gand sa va jucati cu nervii nostri? Suntem la capatul puterilor, nu mai rezistam.
A doua zi, dupa lungi discutii cu chirurgul, s-a ajuns la concluzia ca trebuie operata din nou pentru ca ar putea sa aibe o afectiune foarte grava si daca nu o deschide nu poate sti despre ce e vorba. Ar putea fi megacolon, o operatie foarte dificila si o perioada post operatorie extrem de grea pentru copil, deoarece trebuia sa-i faca un anus contranaturii pentru 6 luni, (Of, Doamne Dumnezeule! Ce ganduri, ce chinuri, cate plansete!), sau din cauza stresului pe care l-a suportat sa fi facut o invaginatie. Au deschis-o din nou. Inca plang gandindu-ma prin ce a trecut copilul asta, la ura stransa in ea pentru toata lumea. Plangea de cate ori se apropia un strain de ea, intorcea privirea si nu vorbea cu absolut nimeni, sa nu mai zic ca nu mai stia sa zambeasca si avea momente cand era treaza de ma batea si ma pisca si pe mine.
Fericita ca nu a avut niciuna din bolile presupuse de medicul chirurg! Dar ce a avut, domnilor? Ca eu inebunesc! A avut sange in intestinul subtire, nu se stie de unde, si are ganglioni in spatele bazinului din care s-a luat biopsie. S-a luat biopsie si din colon pentru ca parea dar nu prea a fi megacolon. Nici in ziua de azi nu au mai venit rezultatele biopsiei ganglionilor si tare mi-e teama ca se fac pierdute pentru ca cica, le-ar fi ridicat tatal, ceea ce nu e adevarat. Asadar, ce a avut copilul asta? De ce boli poate fi acuzat? De stres impotriva tratamentului, a strainilor, a injectiilor si analizelor zilnice, a durerii, a neputintei, a nesigurantei. Copilul asta a suferit o trauma inca din prima zi de spitalizare.
Nu, nu s-a terminat. Am ramas in terapie timp de 16 zile, analize iar, intepaturi, sange, flexule peste tot, in tot corpul. Alti oameni, alte tratamente, alte chinuri, dupa doua zile de la a doua operatie, din nou febra, 39.3. Nuuu! Nu din nou! Iar raze, iar investigatii, iar antibiotice, iar, iar, iar…
Nu mai stiau ce sa-i mai faca. Ne-au transferat din nou, la alt spital. Al treilea. Eram hotarata sa nu mai stam, sa plecam chiar daca nu ne dadeau voie. L-am chemat pe sotul meu si i-am zis ca suntem in alt spital si sa vina sa ne ia ca nu mai stam nicio clipa in mediul asta. Sotul a venit intr-un suflet, dar s-a lovit de incapatanarea medicului, care i-a spus ca fetita noastra ar putea avea o boala grava de sange si daca nu descoperim la timp, altadata ar putea fi prea tarziu. Offff!!!!
Am ramas alte 4 zile, din fericire analizele au iesit bune, insa rezultatul biopsiei ganglionilor nu a venit nici acum. Suntem eliberate pentru buna purtare, dar suntem in continuare internate si mai facem investigatii si saptamana viitoare. Inutile, zic eu! Copilul meu e sanatos, dar l-au imbolnavit ei. si nu au vrut sa creada cand le-am spus, ne-au luat, probabil, in deradere. Ei, pe dracu! De la stres, de la plans, dezgust, antipatie? Doctor House, tu esti de vina! Toti vor sa fie ca tine.
Ei, domnu’ doctor? Mai aveti curajul sa spuneti ca nu a fost Kafka? Kafka la puterea 20.
Poate ca un om nu te marcheaza atat prin prezenta lui in viata ta, cat mai ales prin absenta; prin nonsalanta cu care iti implineste toate sperantele, numai pentru ca intr-un final invariabil si dezolant sa te abandoneze, sa te lase prada demonilor, prada unei eterne vieti fara.Si in acele momente, in care gandurile ti se incurca si ti se infierbanta, asemeni unor serpi incolaciti, nu poti decat sa te asezi intr-un colt al mintii si sa astepti sa treaca furtuna. Sa se faca liniste in universul incomensurabil in care esti, oricum, singurul care tipa. Si, treptat, iti amintesti ca trebuie sa te ridici si sa ajungi si in dimineata aia la serviciu, sa fii un om al muncii opt, zece ore, sa iesi seara la film, sa pleci vinerea la mare, sa iubesti, sa cazi in extaz si in abisuri din nou; iti amintesti, pur si simplu, ca ai o viata de trait, intr-un fel sau altul.
Aprilia … -20.08.07 11:56:03da, asa este.”Si in acele momente…. nu poti decat sa te asezi intr-un colt al mintii si sa astepti sa treaca furtuna. Sa se faca liniste in universul incomensurabil in care esti, oricum, singurul care tipa.”buna dimineata!:)
did … -20.08.07 12:03:45“sa iubesti, sa cazi in extaz si in abisuri din nou;” nu prea cred.. din nou ala e cam putin probabil.
pana si cainele suffla in ciorba daca l-a ars de prea multe ori..daca ar fi scris indragostit in loc de iubire as fi fost de acord.
Acadeaua … -20.08.07 12:03:57Buna dimineata, sau buna ziua si mai ales bun venit!
Mult conteaza niste cuvinte spuse cu cap, asa-i? } {
Totul e ok, Aprilia?
Acadeaua … -20.08.07 12:06:14Vai, Did! Nu e asa, vei vedea pe parcurs cand mintea ta se va intoarce in prezent si asa cum spune si psihologul, dupa ce va trece furtuna, altfel vor sta lucrurile. } {
Aprilia … -20.08.07 12:07:17e ok :). am luat o gura de aer real, m-am racorit, am revenit dar o sa ies mai des la aer pup de intrebare.
dar tu? mai bine ca ieri?
ungigel … -20.08.07 12:11:04Nu sunt de acord cu doamna psiholog. Furtunile se stie ca nu dureaza mult. Da, pot fi ucigatoare prin intensitate. Dar, dupa o furtuna, “linistea” aia inseamna linistea unui mormant. Fiecare murind in el insusi. Cum arata un oras peste care a trecut un uragan? Cuprins de linistea adusa de inexistenta cailor de acces, comunicatii samd. Case daramate si alte privelisti deloc linistitoare. Mai greu decat furtuna, e sa “reconstruiesti” totul dupa. Si asta poate sa dureze, ani.De fapt, pe jumatate are dreptate. Nu ai ce sa faci pe timp de furtuna. Doar ca nu cred in “linistea” de dupa.
did … -20.08.07 12:16:30Yup, si eu zic la fel. Dar nu iau in calcul doar experienta mea, ci si pe a altora.
Dupa ce intreaga fiinta ti-e devastata.. nu mai ai cum sa o iei niciodata de la zero, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Calci tot timpul pe morti, cum ar veni. Si nici nu-s de acord ca cineva poate sa iubeasca de zece ori in viata. Ah, sa aiba relatii, casatorii, ok. Dar nu iubirea, si mai ales aia prima, in care intri ca dobitocul, fara nici o frica.. (prima iubire<>prima indragosteala :P)Uhm scriu io o insemnare candva :)) Ca sa nu ti umplu tie blogul aici.Oricum, ar fi de preferat sa se intample asa cum zice articolul. La mine cel putin nu se intampla asa.
Acadeaua … -20.08.07 12:36:24poate ca doamna psiholog se refera la UITARE. singura solutie sa iesi dintr-o iubire pierduta, nesatisfacuta, este trecerea timpului si implicit uitarea.nu-mi spuneti ca uitarea este imposibila, pentru ca nu e adevarat. ESTE posibila, oricat de mare a fost dragostea, doar ca necesita mai mult timp.
omul este capabil sa se adapteze la conditii extrem de vitrege si viata continua, pana la urma, fara acea parte pierduta din tine.
VIATA MERGE MAI DEPARTE!
diddle … -20.08.07 12:39:23Daaaa, uitarea exista si se intampla NUMAI cu ajutorul timpului. Inca spalarea de kreer nu ne este la indemana, cred ca multi ar apela la tehnica asta :)))Viata merge mai departe, dar nu tot ce merge mai departe ajunge prea departe. :)))))}{ Loli
monday … -20.08.07 13:13:44Monday is my generous day altough mess not addressed to u. it’s placebo in the cold light of morning (so easy to find on youtube.com)…and so fit for every fuckin’ monday on earth
Aprilia … -20.08.07 13:16:15Bombonico, pui degetul pe rana, ca de fiecare data. am vrut sa zic dar nu am avut timp mai devreme, si acum spusesi tu.
ca asta e mesajul doamnei psiholog si e destul de
limpede ca VIATA MERGE MAI DEPARTE, uneori fara voia sau stirea noastra, indiferent cit de adinc am fost scufundati in abis. pentru ca e VIATA.
Wolfman … -20.08.07 13:41:44Ti-am dam dureri de cap, Lolly Pop? }{ sa treaca!
Pentru mine viata este ca un tren, in care te urci ca sa ajungi la o destinatie. Uneori te urci stiind unde o sa ajungi, alteori te urci fara sa ai nicio idee…sau in unele cazuri, pur si simplu pierzi trenul. Sunt care calatoresc fara bilet, sunt care dorm pana la destinatie, sunt care iau bani pentru a merge cu trenul si sunt si cei care cersesc in tren. Ca in orice analogie, depinde de tine in ce categorie te incadrezi. Viata-i un dar!
unuzero … -20.08.07 15:16:30["...iti amintesti, pur si simplu, ca ai o viata de trait, intr-un fel sau altul."]o viata inseamna, tragedie, tristete, fericire, iubire, dragoste, ura, siguranta, frica, teama…..si lista este lunga. ce spuneam…..ahh da, avem o viata de trait. atunci ce mai stam sa elucidam misterul. Sa mergem sa traim. cine merge la film diseara?
Acadeaua … -20.08.07 15:52:55cant_reach_2_da_sky : gata vacanta la munte? cum fu?
iti dai seama de cat talent ai nevoie sa traiesti fera cel pe care-l iubesti? Uf, asta da arta! } {unuzero: sa mergem inainte indiferent de ce va urma. vin la film cu tine, vii sa ma iei pe la 8?
Acadeaua … -20.08.07 15:54:42Wolfman: nu mi-ai dat tu batai de cap, mi le fac singura. sunt foarte priceputa la asta si mai nou imi place sa iau trenul vietii in orice directie fara sa ma interesez care este itinerariu. imi va trece, dar pana atunci continui sa ma hazardez
Acadeaua … -20.08.07 15:56:45Aprilia, cand am scris ca viata merge mai departe, ma gandeam si la faptul ca se intampla acelasi lucru si atunci cand ne moare cineva drag. oricum, continuam sa traim.
Acadeaua … -20.08.07 18:30:57Multumesc, did. :)monday, multumesc frumos pt gandul tau.
sunt incepatoare in ale englezei si nu ma descurc prea bine, dar romaneste stim toti, asa-i?
multumesc.
unuzero … -20.08.07 18:52:57ce film ruleaza la voi, pentru ca pilotul porneste avionul….o sa intarzii vreo 14 minute. te rog sa ma scuzi de pe acum.
am plecaaaaaat. pe curand
exmonday … -20.08.07 23:53:33you want me to translate for you? spune mi cind vrei :D…myh pleasure dc nu ma arunc in git de la balcon pina atunci..tralalalalallala….acu’s vesel…calling you ;)…o gasesti pe www.blueoctober.com
exmonday … -20.08.07 23:56:31did: sa te fut…n am deloc pretentia ca s singuru caruia i place placebo…doar ca nu iau meds nici macar in zilele de luni…ceea ce e un magic mistake…please ignore me ;)…owe u one beer dar only dupa…
Acadeaua … -20.08.07 23:57:08te rog. cuvintel cu cuvintel.
nu inteleg, de ce sa te arunci de la balcon?
daca esti vesel, inveseleste-ma si pe mine.
exmonday … -21.08.07 00:02:13:d…is vesel…baga adresa de ym si i’ll give a try ;)..doar tonight
exmonday … -21.08.07 00:08:49perfectissimo…atunci nu prea cum sa traduc nu i asa? si nici macar pe cine :))
doruletz … -21.08.07 00:10:52subscriu si eu la cei care nu sunt de acord cu vorbele lu tanti pisicologu. REFUZ sa consider departarea de cineva foarte foarte drag o furtuna peste care treci. Am zis!!!
Acadeaua … -21.08.07 00:12:59doruletz, esti foarte hotarat.
deci, crezi ca nu vei trece niciodata peste o dragoste ce pt tine nu se sfarsise? Of, of. Parca eu eram visatoarea!?
exmonday … -21.08.07 00:13:30jeeesus…u drive me nuts…trebuia doar sa ti traduc niste versuri nu sa ma sinucid incercind adrese de ym
exmonday … - 21.08.07 00:25:53:))…stay cool…banuiesc ca s-o trezi vreun blogger mai clever…de ex. doruletz…sau bufnila…si ca sa ti intre in capshor…asta dimineata is ok…e in mare parte datorita berii.miine garantez ca nu o sa mai chef de tradus :d..
Acadeaua … -21.08.07 00:28:47da’ un vermut vrei? il am langa mine.
acum traduci?
tu nu poti vorbi doar in romaneste?
exmonday … -21.08.07 00:33:26ce vrei acadea? ti am cerut adresa ca sa ti raspund nu sa mi futzi creieri la ora asta…curind o sa dorm..dc nu dai adresa pina dau refresh la pagina (dat fiind ca ai optiunea sa o stergi pe orma-si asta e in limba romana) plesc intr o noapte mai buna decit arata zilele…:D
Lullaby … -21.08.07 00:36:20pai da… adica nu… adica trece odata, trece a doua oara, a treia, a trecut si dupa a patra, da’ pana cand? crezi ca nu am si io o limita??? pentru mine o fi o placere maxima sa mi-o iau in bot! nu, nene. gata! am zis!
did … -21.08.07 01:34:31eu nu m-am culcat, nu de alta dar nush cine vroia pe aici sa ma “futa”, asa a zis?mda in fine, viata si blogul pt mine chiar au fost ciudate azi.. macar la una dintre chestiile astea doua sa renunt :)))
Acadeaua … -21.08.07 01:51:23did, am vrut sa-l comentez, dar m-am gandit sa te astept.
se pare ca vorbea berea din el.
did … -21.08.07 02:04:21mai bine vinul din tine decat berea din el :)chiar asa, ai baut ceva azi sau doar te lauzi? :))nb, LOLI!
Acadeaua … -21.08.07 02:08:30nu ma laud degeaba. se invarteste tot cu mine. vino maine si o facem impreuna
doruletz … -21.08.07 02:26:32acadeaua am spus doar ca nu o voi considera o furtuna care trece. Stii vorba “te iert, dar nu te uit”
exmonday ce ai cu mine? vezi ca-ti ert ironiile dar nu te uit
Acadeaua … -21.08.07 02:33:49exmonday s-a legat de toata lumea. sper ca maine ii va parea rau.
de ce nu dormi?
doruletz … -21.08.07 02:43:02acum plec la culcare. Mi-am terminat toate “indatoririle de net” si am incarcat sa rezolv micile probleme de pe blog. Tu de cee nu dormi?
tuesday … -21.08.07 10:01:59Fuck…ce de a raspunsuri. Io te in ordine si males come first:
(a) doru: nu ma intereseaza;
(b) did: same as above;
(c) acadea: sunt imcompatibil cu regretele.
pup de intrebare.
