Nu mi-am mai scris de mult gandurile personale, fie pentru ca am trecut prea repede peste ele, fie s-au alambicat in mintea mea si nu le-am mai inteles nici eu, fie nu le-am simtit prezenta, iar cand a fost sa le astern pe hartie nu am stiut cum.
Sunt singura vinovata de neglijenta cu care ma tratez si ar fi cazul sa nu mai astept bunavointa altora pentru a-mi readuce confortul psihic de care am nevoie. Pe langa faptul ca nu-i inteleg pe unii, nu reusesc nici sa ma fac inteleasa, dovada faptului ca fiecare din noi traieste in lumea lui inteligibila celuilalt. Desi aproape unul de altul si aparent asemanatori, ne diferentiaza unicitatea individuala prin comportament si limbaj transfigurat dupa propriile nevoi.
Am incercat sa-i inteleg pe toti si am demonstrat-o prin loialitatea, fara a ma preface, pentru ca sinceritatea nu-ti da voie sa te ascunzi si te obliga la dezvaluiri fara sa realizezi daca vrei sa o faci sau nu.
Imi rod unghiile si-mi demonstrez nelinistea ce ma apasa. Am stat prea mult timp nebagata in seama, intrebandu-ma unde am gresit. Niste vitamine ma ajuta? :)))
Spor la treaba Acadeauo! Ce faci, fa bine si nu mai astepta sa fii remarcata pentru ca oricum te intorci in tarana si lumea-si va urma cursul ca si cum nu ai fi existat.
